O considera prima zi de muncă deși în ultima săptămână fusese nevoită să le mai viziteze pe fete de două ori cu tot felul de lămuriri administrative. De fiecare dată Madelleine era plecată. Dorothy înțelese că Madelleine va fi o prezență rară la locul de muncă. După câte îi spuseseră fetele chiar avu noroc că Madelleine se ocupase de recrutarea ei. Se așeză la masa ce avea să îi fie birou. Scaunul era vechi, revopsit, ceva ce se numea „vintage” și astfel scârțâitul pe care îl făcea scaunul la orice mișcare trebuia prețuit. Masa era la pachet. Își așeză laptopul adus de acasă și cana cumpărată special pentru noul loc de muncă. Un fel de „păturică de confort” ca să nu se simtă atât de străină. În timp ce își aranja lucrurile și se pregătea să citească email-urile de la Madelleine cu sarcinile zilei, se uita pe sub sprâncene la fete, colegele ei. Cele trei fete aveau specializări clare: experta în textile, experta în desen și experta în accesorizări. Depindeau una de celalaltă și la rându-i, Dorothy depindea de munca lor. Ei bine, Dorothy era responsabilă de imaginea publică a noii linii create de Madelleine. De fapt, semnată Madelleine, creată de cele trei fete. Lucrul acesta nu părea să le deranjeze pe cele trei experte. Erau chiar entuziasmate să își pună creația în slujba cuiva cu renume. Dorothy se uită peste email-uri și oftă. Nu știa de unde să înceapă. În primul rând, rolul ei includea și „pasionat de modă” ceea ce Dorothy nu era.
În al doilea rând, se cerea supravegherea actului de creație într-un mod implicat, iar Dorothy se simțea total pe dinafară. Se enervă pe felul ei retras de a fi și se ridică în picioare.
Începu cu voce timidă: