Gândul acela că poți fi plăcut cuiva mă purtase toată noaptea într-un somn liniștitor. În sfârșit aveam chef să mă duc la muncă. Odată ajunsă acolo, însă, mă cuprinse tristețea. Vedeți voi, fluctuațiile acelea când ai impresia că îți place de cineva e un joc al spiritelor rele. Te îmbeți cu apă rece. Mă uitam în monitor și încet, încet, mă trezeam la realitate. Știam că James e un antreprenor iscusit și un manipulator de excepție. Săptămânile ce au urmat nu am auzit pe nimeni vorbind despre James ca despre un om care te face fericit sau care aduce o calitate vieții tale – și acesta e primul semn important că acel om va fi o lecție și nu o bucurie în viața ta. Nu îl vorbea nimeni neapărat de rău, dar nimeni nu putea să garanteze calitatea caracterului său așa cum Katrina sau Thomas ar face oricând pentru mine. Mi-am petrecut prima parte a zilei într-o frământare continuă. După prânz a avut loc o ședință și apăruse și James pe acolo. M-a salutat în văzul tuturor cu multă prietenie ceea ce mi-a dat curaj. Deja observam privirile celorlalte fete cum aruncau flăcări, vedeam coate date la masă de cele mai fițoase fetișcane și cum încet, încet, mă transformam în bârfa firmei. La câteva zile după, am aflat că James avea obiceiul să se culce cu femeile pe care le întâlnea pe la birouri. M-a luat o senzație de greață dar credeam sincer că observă ce fel de om sunt eu și nu avea să se comporte josnic cu mine. Noi, femeile, ne păcălim mereu că suntem speciale pentru cineva. Ne păcălesc și ei cu o îmbrățișare, cu un zâmbet, cu un gest frumos făcut la timpul potrivit.

 . . .