Umblând așa, pierdută printre oameni; auzindu-le părerile despre una, despre alta, mai precis, despre oameni și direcția lor în viață, mi s-a format o idee cutezătoare. Nu mai avem modele în viață. Această eroziune a modelelor demne de urmat a produs o pierdere a lucidității oamenilor și o nedumerire în sufletele lor.

Ne-am pierdut modelele sociale?

Mi se pare că trăim orbește. Nu mai există nici mari conducători de patrie, nici mari gânditori, nici profesioniști care să inspire și să ghideze turmele, astfel, nu avem o direcție socială (sănătoasă).

Avem copii care se cred modele sociale. Există juniori în orice domeniu, neexperimentați care se supranumesc „influenceri”. Un om de nici două decenii care sfătuiește un om de nici jumătate de deceniu. Profesioniștii sunt considerați anti-progres, sunt numiți „boomer” , depășiți și învechiți. Atitudinile sociale corecte sunt aruncate în debaraua lucrurilor învechite, în timp ce domină o aiureală de auto-intitulați definiți pe lângă șmechereală, de multă nepricere.

Ca să nu fiu prea crudă cu tinerele speranțe, schimb puțin nuanța acestui articol. Vreau să arunc cititorilor o idee care să fie analizată sau măcar luată în considerare.

Bărbații, dar și femeile nu mai au modele sociale. Aceste modele au suferit o eroziune și încet, încet devin depășite. Odată cu pierderea modelelor sociale, se pierde și obiectivul de a te dezvolta într-un mod complex (virtute, abilitate, calitate). Băieții nu știu cum să devină bărbați pentru că nu mai există modelul „bărbatului-gentleman” clar definit. Ei cresc mari…și cam atât.

Ca să o zic mai pe șleau, nu mai știi ca cine vrei să fii când crești mare.

Idealul gentleman-ului aproape că a dispărut.

James Bond? ”Who dat?”

Casanova? „Nu am citit cartea aia.”

Mr. Darcy?! „Ce? E vreun brand?”

Mister-fucking-Darcy – nebunia femeilor crescute de mici cu tipologia bărbatului demn, arogant, superior dar isteț și de fapt, extrem de blând în suflet și atent în maniere. Nu mai există. E de modă veche, e „boomer”, ar zice unii.

Idealul femeii „red-blooded” pus la bară.

Acea femeie care avea grijă și de aspectul ei fizic, era îmbrăcată bine dar…marele DAR…politicoasă, cu bun simț, cu multă considerație pentru cei din jur. Femeia inteligentă care lasă bărbatul să fie bărbat. Modelul de femeie sexuală și animalică doar în pat cu bărbatul ei. În rest, în lume, era nepotrivit să se discute despre așternuturile sale. Femeia pe care o saluți cu „sărut-mâna”, nu cu „ce faci, pisi?”.

Dacă ne aplecăm urechea la cultura urbană, înclin să cred că am dreptate. Am ales următoarele versuri, normal, să-mi susțină teza, dar ascultați voi și altele și îmi spuneți dacă am dreptate sau nu.

Model 1: Lady in Red, Chris de Burgh, 1986

I’ve never seen you looking so lovely as you did tonight,
I’ve never seen you shine so bright,
I’ve never seen so many men ask you if you wanted to dance,
They’re looking for a little romance, given half a chance,
And I have never seen that dress you’re wearing,
Or the highlights in your hair that catch your eyes,
I have been blind;

The lady in red is dancing with me, cheek to cheek,
There’s nobody here, it’s just you and me,
It’s where I want to be,
But I hardly know this beauty by my side,
I’ll never forget the way you look tonight;

VERSUS

Model 2: Ballerina, Belly, 2016?

She mix the red and white wine like the Catalina (She do it)
You call her a stripper, that’s my ballerina (Oh God)
See that’s your stage but it’s my arena (She mine)
That’s not a stripper, that’s my ballerina (Hold up)
Let me see you dance for me, dance, dance, dance
Do a handstand for me, dance, dance, dance (She do it)
Baby can you pop it for me? Dance, dance, dance
Let me see you drop it for me, dance, dance, dance.

Eu o consider eroziune a modelelor sociale. O fi de fapt o transformare, o modernizare, dar cu siguranță nu e evoluție. Sper, totuși, că deviza „clasicii nu mor niciodată” nu se va sfârși  și modelele sociale de „bărbățel răuț, afemeiat și gros la buzunar, nu la ton” și „pisi pe maidan cu Pucci” vor pieri total și ireversibil prin ciclicitatea istorică. De ce sper în această reîntoarcere la modelele clasice?

Romanul de dragoste poate fi doar scurt, cinic și caricatural cu personajul principal un Insta-model. 15 pagini de selfie-uri și o cafea „depresso” pentru că băieții o vor doar pentru trup.

Romanul de acțiune va fi scris într-o prefață lamentabilă despre impotență și cum nu se tratează cu mașini, partenere multiple sau funcții greu de pronunțat, dacă personajul principal va fi bărbatul de azi.