Lara stătea îmbufnată asupra biroului, între pereții de carton ai unui „office cube”, inventat de consumatorii de socializare care au decis că se simt prea bine singurei, între patru pereți cu intimitatea lor și astfel s-au decis să își împrăștie toxinele și altor colegi, mare minune – crearea de „open-office”. Stătea încruntată, ochii îi fugeau mai repede ca degetul pe scroll-ul mouse-ului. Urechile începeau să o doară, captând licărul de inteligență mocnită în vorbele colegilor ei. Ca la orice loc de muncă, Lara avea grupul petrecăreților, „sociabililor”. Invocau weekend-ul trecut până în fiecare zi de miercuri a săptămânii, iar începând cu ziua de joi, făceau mătănii pentru weekend-ul următor. Cluburi, party-uri, sex, greață, dureri, bătăi, alcool, alcool,alcool, „bă, ce tare m-am distrat”, sfaturi pentru o viață revoluționară.
De data aceasta, grupul petrecăreților mergeau la un party, organizat într-un fost depozit, ce se promova ca petrecerea petrecerilor. Nu, nu vă încruntați, petrecăreții aveau un vocabular limitat; pentru ei, orice spațiu este un „local”, orice femeie – „tipă tare”, orice bărbat – „alfa” sau „șmecher”, orice interacțiune – „o combinație”, orice opinie – un sfat eficient, de influență. Lara își miji ochii. Pe creier simțea deja un firicel de electricitate și degetele se strânseră convulsiv.
Respiră o dată greu, apăsat.
Cum mama naibii să fie toate zeițe ale sexului și purtătoare de rochii sclipitoare, mulate?! Calmează-te, Lara. Mintea scurt-circuitată începea să se decupleze de la muncă și să prindă frânturi din ce în ce mai mari din discuțiile petrecăreților.
Două minute. Patru. Zece minute.
Aceeași placă. Gata! Lara urlă în mintea ei, își luă degetele de pe mouse, trânti palmele de masa de birou și se aruncă în sus, de pe scaun:
– Iese cineva la o țigară?
-Vin eu! Una dintre petrecărețe se anunță. Se numea Joanna. Simpatică, avea un aer flegmatic, dar studiat. Fuma mult și deseori o țigară însemna o despărțire.
-Hai că trag și eu una…, mormăi Dan, din același grup.
Lara oftă ușurată. A reușit să spargă grupul petrecăreților. Dan o luă de braț amuzat:
-De când fumezi, fată?
-Nu fumez, îmi iau sandwich-ul din frigider și vin.
Dan mustăci și ieși pe terasa firmei împreună cu Joanna. Lara îi însoți la scurtă vreme. Mușca bucățele mici din sandwich, ușor stânjenită. Fumatul nu părea să îi relaxeze pe Dan și Joanna, din contră, păreau mai triști și enervați. Lara de abia digera mâncarea, mai bine îi auzea povestind. Înghiți și vorbi:
-Și…se merită petrecerea aia? Parcă aș veni și eu…
-Da! Hai! Muzica va fi bună, vine nu-știu-ce DJ, chiar tare! Exclamă Joanna.
-Muuulte, muuuulte femei bune! Completă Dan.
Lara ridică din sprânceană și zâmbi ironic:
-Da…asta vreau, Dan, multe femei bune…
-Daaaa…bine, eu mă gândesc la mine! Dan dădu din umeri nevinovat.
-Corect…Joanna? Ceva tipi interesanți? întrebă Lara curioasă.
Joanna își aruncă țigara plictisită într-o parte:
-Mulți disperați, îți iau un pahar și apoi plâng că-l bei. Mă duc să prind unu, doi. Nu prea mai am cu cine ieși.
Lara încuviință lămurită.
Incredibil…petrecăreții ăștia își urăsc de fapt viețile.
Își plănui să termine sandwich-ul fix când ei își aruncau mucul de țigară.
– Și unde e…party-ul ăsta?
-Îți trimit locația pe net, scumpo! Joanna mototoli mucul de țigară de coșul de metal și intră în birou.
Dan deschise ușa Larei:
-Auzi, nu ai ceva prietene bune?
Lara scutură din mână deznădăjduită:
-Aduc, aduc.
Când se așeză pe scaun, scoase telefonul și trimise mesaj Katrinei și lui Thomas despre petrecere. Păreau să fie de acord. Totuși în jumătate de oră, Lara reuși să-i convingă să stea acasă. În ultimul moment, și-a dat seama că nu poate să ducă atâta socializare. Șeful echipei de marketing intră în sala de birouri și anunță o ședință.
În 10 minute, stăteau 15 oameni înghesuiți într-o sală supranumită „sala de conferință” unde era mereu prea cald și erau prea puține scaune. Lara reuși să fure un scaun spre perete și să se ascundă acolo. Firma a preluat un proiect nou și era nevoie de cele mai bune mâini, cele mai răsărite minți. Spre sfârșitul ședinței, șeful de echipă anunță:
-Lara, trebuie să-mi oferi cea mai bună grafică pentru proiectul ăsta. Hai cu 2, 3 variante până mâine să avem de unde discuta.
Lara făcu ochi mari dar încuviință silitoare. Era cel mai plictisitor produs de pe mapamond și deja devenea frustrată din cauza lipsei de interes. A ajuns târziu acasă de la muncă. Nu a apucat să mănânce și telefonul i-a și sunat:
– Vai, draga mamei, lucrezi prea mult. Ar trebui să mai ieși și tu, poate cunoști pe cineva. Spunea mama Larei în telefon blând. Lara grăbi să încheie conversația cât mai repede. Apoi se simțea vinovată pentru că a vorbit prea dur cu părinții. Și-a luat în pat câteva fursecuri și a început să lucreze pentru proiect. Dimineața a decis să bea cafeaua împreună cu Katrina în drum spre birou.
-Arăți îngrozitor, Lara.
-Mulțumesc. Am dormit doar trei ore; a spus Lara morocănoasă.
-Ai reușit să faci ceva? Katrina o luă de braț și o conduse spre cafenea.
-Pff…ceva…ceva…nu știu. E stupid proiectul ăsta, dar dacă nu sunt aleasă pentru echipa de marketing, nu am șanse de promovare.
-Lara…nu te-ai gândit să te întorci pe design vestimentar? Asta îți plăcea cel mai mult!
S-au pus la masa din geamul enorm al cafenelei. Până a venit cafeaua, Lara a rămas țintuită cu privirea pe strada aglomerată de forfota dimineții. Katrina se uita îngrijorată la ea. După ce sorbi din cafea, Lara spuse:
– Va fi bine…văd eu.
-Nu vrei să ieșim la un vin în seara asta? E și Thomas pe tură.
-Posibil.
-Hai, o să te machiem puțin, te îmbrăcăm sexy și altcumva te vei simți!
Lara o țintui pe Katrina cu privirea. Vru să îi arunce vreo două vorbe dar nu avea energie. Merse cu valul.
După o zi de muncă în care șeful echipei mustăci pe grafică și ceru mai multe modificări și apoi se răzgândi de vreo trei ori și Lara simți presiunea unui eșec profesional, întreaga minte îi urla: Vin! Vin!
Licoarea lui Bacchus!
Pe drum spre casă, a fost abordată de un cerșetor. Pe când aproape că îi ceda inima să îi lase ceva mărunțis, cerșetorul mormăi:
La cât ești de îngâmfată nimeni nu te ia, tu!
S-a oprit și s-a uitat insistent la cerșetor. Era atât de nervoasă încât îi veni să îl facă praf pe omul din fața ei, dar își reveni în fire. Am înnebunit?! Mă iau la bătaie cu un cerșetor, poate și înfinge un cuțit în mine. Dumnezeule, trebuie să beau vinul ăla cât mai repede! Se învârti pe câlcâie și plecă grăbită.
Își ținu o morală dură până se întâlni cu prietena ei la ea acasă. După 10 minute de ceartă pentru machiaj o lăsă pe Katrina să o aranjeze. Se postă, un sfert de oră mai târziu, în oglindă:
-Arăt ca o prostituată bătută cu parul! Concluzionă cu succes, apoi se mai chinui un sfert de oră să-și curețe machiajul. Într-o oră au reușit să ajungă totuși la bar. Thomas stătea plictisit pironit de bar și aștepta clientela. Când le-a văzut a sărit de pe scaun și a venit spre ele:
– Vin?
-Vin…dar ce e așa pustiu?! Întrebă Lara. Katrina se așeză la masă și-și aranjă haina pe spătar.
-Mai toată lumea e la meci și patroana noastră refuză să pună televizoare în local, cică pentru asta a divorțat de soț…; Thomas a căscat larg la sfârșitul vorbelor.
-Hai cu vinul atunci! Iubesc lipsa de oameni! Lara deveni mai binedispusă. Toată dispoziția îmbunătățită nu dură mult. Katrina îi ținu o morală îndelungată despre viața ei anti-socială. Când le povesti despre scena cu cerșetorul, Thomas i se alătură Katrinei. De jumătate de oră, Lara auzea cum e rece, detașată, nu se implică, prea comodă, cum nu-și trăiește viața. Toate sfaturile lor prietenești parcă erau pentru altcineva.
Lara se întreba dacă o cunosc oamenii ăștia măcar 30%.
Ușa localului se deschise și câțiva bărbați au deranjat pustietatea localului. S-au așezat undeva mai retras. Lara se uită fugitiv la ei. Unul dintre bărbați era tipul de la alergat, pe care îl întâlni și săptămâna trecută în club. Prezența lui o enervă.
Un alt simbol al vieții ei eșuate.
După ce Thomas îi servi pe bărbați se întoarse la masă:
-Uite ce e, Lara…nu poți să continui așa. Trebuie să trăiești printre oameni, asta e, că îți place, că nu-ți place! zise Thomas cu înțelepciune.
-Ce o să faci? Dacă nu socializezi, nu primești nici promovare. E vorba și de cariera ta profesională! Katrina continuă. Când ai ieșit ultima dată la un „date”?
Lara devenea din ce în ce mai stânjenită. Fiind aproape singuri în local, ecoul vocilor se auzea de la un capăt la altul prin întreaga încăpere.
Dacă ei auzeau ce vorbesc bărbații, cu siguranță și sfaturile amicilor ei ajungeau la alte urechi. Deja barmanul se uita amuzat spre Lara. Se înroși până în vârful urechilor.
-Hai, calmați-vă! Voi ce mai faceți? Cum merge cu- –
-Lara, trebuie să mă lași să te ajut! Katrina insistă și o prinse de mână cu duioșie.
-Îți fac cunoștință cu un prieten de-al meu; se oferi Thomas.
Lara se enervă:
– Voi sunteți nebuni! Mă duc naibii acasă dacă nu încetați cu astea! Vreau încă o sticlă de vin, Thomas! Îl împinse de la masă. Apoi se întoarse către Katrina: Am eu grijă de viața mea, ok? Acum…; Inhală cu putere și spuse calmă: Tu ce mai faci?