-I-ai văzut?
-Nu, au spus că sunt și ei pe aici. Poate vin mai târziu; Lara răspunse plictisită. Hai să ne luăm ceva de băut!
Katrina zâmbi și se undui printre oameni spre bar. Lara o urmă, iar Thomas se ținu după ele. Ajunși la bar, Lara a vrut să facă o glumă-două cu chelnerii ce aveau zâmbete lungi, întoarse invers, parcă distracția altora era chinul lor. Probabil era. Lara deci eșuase, și-a luat băutura cu un gust amar și se întoarse spre grămada de oameni.
-Incredibil…nu am mai văzut așa mulți oameni triști strânși laolaltă de la…Își ridică umerii decumpănită.
Thomas zâmbi, dar nu-l interesa filosofia Larei. Erau destul fete frumoase, dacă ele nu îl acceptau ocupate fiind cu buzunarul altora, cele drăguțe, cu siguranță l-ar însoți la un pahar. Își găsi victima și începu să îi transmită semnalele de început – câte o privire intensă, câte un zâmbet.
Lara își identifică în sfârșit colegii de la muncă. Le făcu un semn cu mâna cu un zâmbet larg, semn clar că se distrează maxim. După un set de gesturi confuze aruncate peste capete de oameni, și-au încheiat conversația și fiecare și-a văzut de petrecere. Lara se uita în jur. Asimila forfota din club, deși toate chipurile îi păreau la fel, toate hainele de pe același raft, muzica, același ritm.
-Hey, nu-ți place? Katrina a strigat către ea.
-Ba da! Ba da! Lara ciocni cu prietena ei și Thomas.
Încet, începeau și ei să danseze, stângaci până îi învălui ritmul. Nu puteai dansa mult timp pentru că oamenii se perindau din stânga în dreapta, fiecare căutând obsedant ceva – o nouă cucerire, prieteni, alt pahar. Katrina o luă de braț pe Lara ca să se plimbe și ele. Thomas intră în vorbă cu o tipă. Nici plimbatul nu era o activitate plăcută pentru că erai nevoit să te împingi în oameni, să-ți ceri scuze de la alții sau să îți vină să îi bați pe alții. La un moment dat, două fete puse pe distracție se împingeau dintr-un colț în altul, deranjând toți oamenii în cale. Lara a fost împinsă violent spre alți oameni și fără să vrea dădu peste un grup de bărbați. Își ceru scuze rapid, fără să se uite la ei, deși le simțea privirile. Se uită încruntată la cele două fete, amețite, îmbrăcate sumar, cu -98% de suflet, dar 1 kg de machiaj. Era penibil să înceapă un scandal, așa că înghiți în sec și merse mai departe. Cum treceau prin mulțime, Katrina era agățată de câte un bărbat. Când se uitau spre Lara, ea le zâmbea, ei se întorceau și plecau mai departe. Era drăguță, era sigură că problema atracției nu ținea de aspectul fizic. Katrina era afișată, zâmbea larg, își plesnea genele spre câte un bărbat, făcea pe încurcata. În timp ce Lara își bătea capul cu teoria atracției, unul dintre bărbații de care s-a izbit în incidentul cel mai recent se uita lung după ea prin club, cu un zâmbet fin. Cum Lara se îndepărta din ce în ce mai mult, își întoarse atenția spre grupul lui.
Katrina intră în vorbă cu un bărbat și când Lara se convinse că prietena ei era mulțumită de posibila cucerire, se uită prin club după Thomas. Îl reperă numaidecât, bând un pahar la bar. O lăsă pe Katrina în compania bărbatului și veni lângă Thomas. Ceru și ea un pahar cu vodka și gheață.
-Vii un pic pe terasă? Strigă Thomas către ea.
Dădu din cap afirmativ. Luă paharul și amândoi au plecat spre scări. În momentul când s-a deschis ușa, un val de aer proaspăt, liniștit îi izbi cu plăcere. Lara oftă eliberată.
-Pfiu, ce nebunie e înăuntru! Exclamă un pic obosită.
-Mda…plin de proști; murmură Thomas.
-Nu ți-au mers combinațiile, Thommy?
-Ba da, e ok, o tipă era chiar faină, dar praf. Thomas își lovi ușor nasul. Lara se schimonosi cu dezgust. Katrina?
Lara se uită în sus, spre geamurile exterioare ale clădirii. Înăuntru se vedea o îmbulzeală de oameni.
-Cu ceva tip, pe acolo.
-Hmm.
Și-au băut paharele în liniște. Eram amândoi preocupați să se uite la cei din jur ca la niște pești într-un acvariu. Feluriți exponenți, prinși în mirajul superficial al socializării. Când paharul era aproape gol, Lara vorbi:
-Hai să vedem ce face Katrina.
Thomas încuviință și porni după Lara. Katrina era la bar, cu același tip, prinsă în povești. Când îi văzu, zâmbetul îi reveni și sări de pe scaun, direct la ei.
-Hey! Unde ați fost?
-La aer, răspunse Lara zâmbind.
-Ok, hai la toaletă! Katrina o luă de braț pe Lara și îi șopti lui Thomas planul. Thomas merse și el spre toaletă bărbaților.
În holul cu toaletele, sunetul din club era puțin acoperit așa că puteau să-și audă vocile fără să urle una la alta. S-au pus la rând.
– Cum e tipul? Lara întrebă.
-Doamne, ce nătărău! E sexy, dar e așa de insistent. Deja așteptam să scap de acolo!
Lara zâmbi. Știa, de fapt, că prietena ei i-a dat numărul de telefon tipului și că urmează două-trei săptămâni de mesaje, apeluri, întâlniri, bârfe, drame, poate și sex. Apoi, nulitate.
-Tu ai văzut ceva interesant? Katrina întrebă cu ochii sclipitori.
-Da! Niște rațe sălbatice pe lacul din față…
-Offf, Lara!
Au chicotit o vreme, apoi Katrina s-a dus în cabina de toaletă. Lara se uita puțin stânjenită la celelalte fete. Fiecare dintre ele măsura pe altă fată din cap până în picioare. Lara se uită în oglindă. Nu arăta rău în seara asta. Părul se așezase cum dorise el, dar nu stătea rău. Blugii îi veneau bine, sandalele erau ok, maioul negru de mătase, ok. Era mulțumită. Ochii îi alunecară pe alte reflexii din oglindă. Păr lung drept, coafat, stătea țeapăn pe capetele fetelor, picioare lungi, subțiri, colorate de un bronz uniform, maxilar drept, buzele acoperite de ruj care încă rezista, priviri arogante. Se uită din nou la reflexia ei din oglindă – rujul se cam duse, dezvelind culoarea naturală a buzelor, parcă blugii nu mai stăteau așa bine pe ea și i se părea că nu are sâni deloc în maioul negru. Se desumflă puțin. A fost trezită de ușa deschisă și revenirea Katrinei în încăpere. Lara intră și ea în toaletă, dar nu înainte să observe cum dintr-o cabină ieșiră patru fete. S-au dus la oglindă, și-au verificat aspectul, să nu cumva să rămână vreun fir de praf și apoi parcă în transă părăsiră încăperea. Lara schimbă scurt priviri cu prietena ei și intră în toaletă. Auzea cum în fața oglinzii o altă femeie își varsă geanta pe masa de ceramică și caută disperată fondul de ten, ruj, pudră, rimel și alte artificii. Katrina o aștepta cu un zâmbet natural. S-au uitat amândouă în grabă la femeia care oricum arăta decent dar se stresa în oglindă să ajungă la perfecțiune. Lara se spălă pe mâini, îngândurată. Femeia părea mai nefericită ca ea. Oare…?
Când Lara trecu pe lângă ea, îi spuse entuziasmată:
-Vai, ador rochia ta! Arată așa super pe tine!
Femeia își întrerupse re-machierea și se uită surprinsă:
-Mersi! Încercă un zâmbet și se întoarse în oglindă. Părea că se verifică din nou și renunță să mai insiste cu machiajul.
Lara și Katrina ieșiră din toaletă. Pe hol, Katrina o întrebă amuzată:
-Ce-ți veni?
Lara își scutură capul dezamăgită:
-Ce fraiere suntem toate…ugh!
Katrina o lăsă cu gândurile ei și-l căuta pe Thomas. A, uite! Acolo e! Thomas se întâlni cu ceva prieteni și stăteau la povești. Katrina și Lara se alipiră grupului. Se cunoșteau din liceu sau din alte contexte. După câteva vorbe de politețe, și-au reluat plimbarea prin club. Katrina a fost interceptată din nou de bărbatul cu care povesti înainte. Lara deja simțea un val de anxietate cum i se urcă pe spinare. Nu mai suporta un minut în adunarea asta nefericită, de miraje cu măști triste, distracția maximă, dar falsă de care va vorbi toată lumea în zilele următoare. Pe chipul ei, trăsăturile începeau să coboare. Fără zâmbet, fără interes în priviri. Le văzu din nou pe fetele din toaletă, amețite de prafuri, băutură și impresia că sunt cool. Pe femeia stresată care acum stătea cu un bărbat la masă, sictiriți în bogăția lor. Simțea că o ia și pe ea amețeala dar nu de la alcool, ci de la scârba de socializare. Nu putea să plece fără să-și anunțe prietenii. Nu putea să îi strice ritualul de flirt Katrinei. Se simțea singură și murdară. Își văzu colegii de la muncă, din nou și se decise să se mai prefacă și ea două minute. Merse spre ei, se salutară cu poftă, se îmbrățișară parcă erau cei mai buni prieteni. Au râs, au băut un pahar și când Lara o văzu pe Katrina într-o pauză de conversație, se despărți de colegi.
– Mai vrei să stai? Eu aș pleca…
-Hai că mergem, Lara. Vine și Thomas? Katrina întrebă curioasă.
Thomas râdea cu o fată, schimbau numere de telefon. Când le văzu pe fete aproape de el, îi spuse repede Katrinei:
– E o colegă, de la un proiect vechi.
Lara îi făcu semn dacă vine și el acasă. Katrina zâmbi fetei necunoscute, salută pe ceilalți prieteni ai lui Thomas și-și anunțară plecarea. Când toți trei coborau scările, Lara își dădu seama că erau și ei triști. Thomas se simțea prost că se scuză în fața Katrinei, Katrina se simțea prost că și ea și Thomas erau ipocriți, Lara se simțea prost pentru că erau cu toții ipocriți. Katrina și Thomas ieșiră afară, ea a rămas puțin în urmă, gândită. Când dădu să iasă, aproape se izbi de un bărbat care voia să intre în club. Bărbatul se dădu la o parte și o invită să treacă. Lara îi mulțumi și se uită fugitiv la el. Se grăbi să îi prindă din urmă pe Thomas și Katrina, dar ceva i se părea ciudat. Se întoarse spre ușă cu inima până în gât. Acum vedea doar spatele bărbatului, într-un costum bine ales, și ușa care se închidea peste silueta lui atletică. Katrina o luă de braț și asta o forță pe Lara să își întoarcă privirea de la imaginea armonioasă.
-Luăm toți trei un taxi și ne lasă pe rând? Propuse Thomas.
Dar Lara nu auzea nimic. Încerca să-și dea seama unde a mai văzut chipul acela de bărbat ce îi aducea un sentiment ciudat, în piept. Parcă de bucurie, dar nu chiar. Parcă de siguranță. I se părea tare ciudat.
-Lara?
-Oh! Lara, brusc, își plesni fruntea.
Thomas și Katrina se uitau amuzați la ea. S-a îmbătat asta?
-Dați-i pace! Mi-am amintit! Da, un taxi. Hai!
Era ceasul al treilea al nopții. Răcoare. Au ales să meargă pe jos până la următorul stand de taxi-uri. Lara se înroși dar nu de la frig. Își aminti degetul din mijloc ridicat către un bărbat chipeș, binevoitor, pe malul râului din zona unde stă, același bărbat care i-a deschis ușa clubului cu câteva minute în urmă.
Lumea ipocrită din jurul ei nu mai conta.