M-am tot ferit să etichetez dinamica socială pe care o observ de ceva timp. Am tot stat și am gândit, am strâmbat din nas, am dezbătut și re-dezbătut la nesfârșit cu apropiații. „Asta e…”, au concluzionat majoritatea- „așa e lumea…” , „așa era și pe vremuri dar nu erau aplaudați”, zic alții. Eu cred totuși că i-am găsit atributul și chiar de se vor supăra răsăriții, cred că și medical e corect să denumesc boala ce ne-a năpăstuit pe toți din neam în neam – retard social. Desigur, marea fericire pentru un scriitor atunci când societatea „se-mpute și se-mpute” este faptul că are o colecție vastă, deși repetitivă de personaje.
C’est plus tard…c’est plus retard
Suntem întârziați.
Ne dezvoltăm mai lent, simțim mai greu, ne maturizăm cu întârziere.
RETÁRD I. s. n. întârziere. ◊ (tehn.) amânare introdusă într-o transmisiune. ◊ (med.) stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora.
Trăim ceva ce se numește involuție. Nu pot să găsesc un punct în istorie până la care am evoluat și apoi poc! ne-am lovit toți în cap și am început să regresăm. Îndrăznesc să asociez boom-ul tehnologic cu dezvoltarea întârzierii sociale sau apariția retardului social. Adică, în momentul în care toți am primit acces la internet, am început să ne tâmpim. Deoarece, zic eu, am primit și acces la prostie.
Sau cei mai involuați în gândire au primit acces la un canal de promovare.
Prostituția a devenit mainstream. Acum nu mai e prostituție, e videochat (pardon, doamnelor, știu că munciți din greu) sau, am auzit de mii și mii de site-uri unde domnițele în căutare de dezvoltare personală (adică financiară) își pot afișa bucăți din trup contra-cost. Bănuiesc că s-au inspirat de la gheișe – îți arăt dosul palmei dacă îmi dai 5 dolari, nu? Nu e nimic în neregulă cu asta.
O consecință, însă, e faptul că se promovează ideea următoare: ești adolescentă și vrei să trăiești bine. Are rost să mergi la școală? Nu. Mergi la sală, du-te acasă, pornește camera de la telefon (pentru care părinții s-au spetit de șale), dezbracă-te și filmează-te.
Nu trebuie să fii artistă, trebuie doar să fii goală.
Gata. Cea mai simplă cale de a face bani. Desigur și cea mai simplă cale de a fi doar atât- un trup, pervertit de mii și mii de perechi de ochi care nu privesc o făptură frumoasă ci o formă carnală pe care ei o pot murdări în schimbul a 5 dolari.
Poți să te minți acum că ești model, de fapt, ești artistă, ești feministă și antreprenoare.
Nu o să le spună nimeni acestor făpturi inocente și frumoase că ele suferă de retard social. Ele fac parte din normalitate, pentru că acest retard social ne-a cuprins pe toți în toate formele.
De ce le arunc eu pe aceste fete antreprenoare și puternice în categoria de „retard social”? Pentru că ele, treptat, își pierd niște simțuri și niște principii – instinctul de auto-conservare scade, la fel și cel de auto-prețuire; se diminuează instinctul de auto-apărare, dispare simțul de intimitate.
Dacă aceste fete sunt obișnuite să își expună intimitatea în fața miilor de oameni, să se dezică de normele sociale și morale, li se atrofiază partea de creier care se ocupă cu principiile sociale – cortexul prefrontal, se numește dacă nu mă înșel.
Nu există niciun studiu clinic făcut pe corelația dintre prostituție și diminuarea funcțiilor cerebrale, este doar o observație din partea mea, dar invit neurologii, psihologii, psihiatrii și cine se mai ocupă de creier să facă acest studiu.
Totuși,să le lăsăm pe aceste fete să muncească și să trecem la altă categorie.
Noi toți și relațiile noastre
Ținem și cu dinții de oamenii care ne-au făcut să suferim.
Observ cu tristețe că suntem dependenți, încă legați și cred că e nebunie, de oamenii care ne-au dezamăgit sau care ne-au rănit sufletele. Parcă dorința de a-i face să regrete că nu ne-au prețuit ne ține captivi în suferința pe care ne-au cauzat-o. Veste bună: ăl’ care te-a lăsat o dată, te lasă și a doua oară. Cin’ te-a trădat o dată, știe să te trădeze și a doua oară. Retardul social aici se manifestă prin această dorință stupidă, irațională de a te pune preș, în repetate rânduri în fața unei persoane.
Scuzăm orice defect, orice păcat, orice imoralitate
Mă scuzi, sunt un nesimțit. A…ok, îmi cer eu scuze pentru că te-am crezut un domn.
Există niște principii sociale de pe vremea lui Ovidius, Aristotel și pe care doriți să-l mai invocăm. Acei luminați nu au murit de prostie, au murit de prostia altora. Mai există și cele 10 porunci care sunt extrem de simple, scurte, la subiect. Dacă animalul pricepe când îi zici „nu-i voie”, păi nu-i retardat social acel om care continuă să facă ce i se zice de 2000 de ani să NU facă?
Goana după succes, ergo superficialitate
Când eram „in my roaring 20s” am vrut să fiu și eu om mare, om de succes, Forbes, etc. Astfel, am citit zeci de articole de la zeci de oameni diferiți despre ce înseamnă succesul și cum să-l obții. Am urmat sfaturi de la cum să-ți aranjezi garderoba pentru a fi de succes până la cum să „fake it until you make it” până am dat de un om inteligent, nu mai știu cine a fost care a pus problema astfel:
Ce e succesul?
Succesul e să fii mulțumit de tine. Dacă ești în pat singur, să știi de ce ești singur. Iar dacă ești cu cineva în pat, să fii mulțumit că ești în pat cu persoana respectivă. Nu ești mulțumit de tine? Găsește soluții eficiente să ajungi mulțumit. Banii, hainele, și orice alt material sunt metodele prin care ajungi să fii mulțumit, nu sunt obiectivele. Din păcate, indivizii, adică noi toți credem, pentru că vedem, că nenică ce are bani mulți pare fericit. P.A.R.E.
Deci să ne ghidăm toată viața după ce pare la alții poate fi doar un semn de slăbiciune mintală.
Să nu credeți că mă exclud din acest „retard social”. Eu îmi doresc să revenim la acele clipe când erorile gramaticale erau pedepsite cu un calificativ slab, și nu cu o promovare – cu siguranță și idealiștii suferă de acest „retard social”.