Disciplina…sau ordinea, ce să caute în haos? Creația e, deseori, asemuită cu dezordinea. Totuși, fundația ei trebuie să fie ceva tehnic, calculat, un sistem. Altfel, rămâne un hobby, sau un capriciu. Prima dată, când a-mi publica poveștile era doar un gând, am auzit acest cuvânt – disciplina. Adică?
Lenea e cucoană mare
Ne este rușine de acest cuvânt – lene. E un păcat, conform religiei, e o practică tot mai nocivă, conform realității noastre. În fapt, nu prea știm ce este. Acum are alte valențe – depresie, oboseală, comfort zone, dezamăgire, câte un apel ratat, câte un mesaj mult așteptat, job, câte o inimă frântă, etc. Orice, absolut orice poate deveni mai important atunci când trebuie să scrii.
Tocmai aici intervine disciplina. Să-ți scuturi sufletul de lume, să-l tragi afară din dulapul în care s-a ascuns de supărare. Așează-l pe scaun, pune-i stiloul în mână și o hârtie sub nas.
Se va holba cu minutele la hârtie. O să îți urle că e un incapabil, că nu are niciun talent, că el are un alt țel în viață. Îți va arunca în față toate jignirile pentru că nu are chef să nu fie lumesc. De ce preferă să fie în lume și nu scriind? Pentru că lumea e un sistem, o disciplină – te dai jos din pat ca să mergi la muncă, muncești ca să câștigi bani, ai câștigat banii ca să mergi la cabană cu prietenii. E o logică.
Scrii. Te dai jos din pat ca să scrii. Scrii ca să scrii. Ai scris ca să mai ai ce scrie. Și tot scrii. Nu mai e o linie, e un cerc. O linie curbată care nu îți permite să vezi celălalt capăt. Trebuie să te îndoi de spate ca să vezi următorul pas.
Împarte cercul în linii drepte, minuscule
Pentru mine disciplina are o nuanță militărească. La început, credeam că trebuie să scot sufletul din ascunzătoarea lui, să îi dau o mamă de bătaie, să-l pun să șteargă podeaua și în 2 ore să-mi scrie minim 500 de cuvinte.
L-am chinuit.
După ce termina o carte, își lua pauză câteva luni.
Am învățat în lunile acelea de fustrare, blocaj, nemulțumire ce înseamnă, de fapt, disciplina. Să oferi un scop, mic, fiecărui cuvânt scris. Creezi linii drepte, o logică a scrisului. Azi scriu ca să nu uit ideea. Scriu ca să trec de episodul X odată și să ajung la Y, pentru că Y e mai interesant. Trebuie să scriu pentru că o prietenă așteaptă să citească următoarea pățanie a personajului. Scriu ca să eliberez sufletul de lume.