Probabil că mulți vor strâmba din mustăți citind acest articol. Industria profesiilor cu denumiri pretențioase ne-a luat mințile. Sper, totuși că există și oameni care vor înțelege ce vreau să zic și cui mă adresez. Vreau ca în acest articol să însămânțez (din nou) respectul față de actul de a scrie, de a crea, față de scriitori și creatori. L-am pierdut ca societate globală pentru că toată lumea vrea să fie cineva și ne supranumim și supracalificăm, supra-apreciem, supra-aplaudăm. Ei, bine, niciunul dintre noi nu este important. Dar este foarte important ca fiecare dintre noi să manifeste în lumea asta ca faptă, gând și energie, ceva frumos.
Cum scrie un scriitor?
Inițial am vrut să descriu puțin procesul tehnic ce duce la scrierea unor cărți, în cazul meu. Apoi mi-am dat seama că există atâtea moduri de a te raporta la o carte încât trebuie să spun mai multe. Cine scrie? De ce scrie?
Autor vs. Scriitor
Toată lumea scrie. Scrisul este o capacitate elementară pe care o învățăm din primii ani de educație. Oricine poate scrie și tocmai de aceea oricine poate fi autor. Ca să fii autor trebuie doar să scrii (să execuți capacitatea de a scrie) și rezultatul să fie publicat în format de tipar sau format digital. Gata, ești autor! Acum, tehnologia face lucrurile să fie și mai simple. Tocmai ce îmi exercit capacitatea de a scrie acest articol și pe când o să citiți aceste cuvinte va fi și publicat, ergo, sunt autorul acestui articol.
AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor.
Autorul este creator, acest lucru ne învață și DEX-ul. Dar nu orice autor este și scriitor.
Scuipați-mă, înjurați-mă dar acesta este adevărul: nu orice autor este și scriitor.
De ce? Vă zice DEX-ul, nu eu, următoarele:
SCRIITÓR2, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m. și f. 1. Autor de opere literare; prozator, poet, dramaturg. Scriitorii sînt cei mai ideali prietini ai noștri. SADOVEANU, O. VI 432. De la scriitori se așteaptă în primul rînd transformările sociale și crearea omului nou. SAHIA, U.R.S.S. 191. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l… Ce-o să aibă din acestea, pentru el, bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.
Bine, la un moment dat, DEX-ul ne spune că scriitor înseamnă și „masă de scris, birou” dar acest sens nu ne este de folos acum. Ca să revin la diferența dintre autor și scriitor – scriitorul inovează, modifică, deformează, se joacă prin cuvântul scris. Pe lângă arta ce o practică, el practică și o tehnică, un calcul, o strategie. Ca să fii scriitor trebuie să fii un cititor desăvârșit, un înfometat de informație, un hămesit al culturii și un critic bătăios.
Dragii mei, un puști care s-a dus într-o excursie în străinătate, i s-a părut mișto și a scris pe net povestea globalizării sale poate fi un autor în momentul acela dar nu un scriitor. O domnișoară care își scrie frământările de păpușică neadorată de X-ulescu în clubul închis de Coronavirus poate fi autoare, dar tare greu a ajunge și scriitoare. Bloggerii sunt autori, rar, există printre ei și scriitori.
Nu dați cu pietre! Încă…
Să vă explic de unde pornirea mea de a scrie despre această diferență. Hai să mergem împreună la un eveniment social. Să zicem că tu ești designer (alegi ce vrei, modă, grafică, pe șervețele). Fii blogger sau doctor, avocat, Insta-model, ce vrei tu. Ajungem la locație. Salutăm câțiva oameni că doar nu vom merge între străini cu pandemia asta și hopa, dăm de o persoană pe care eu nu o cunosc. Ne faci cunoștință (așa e politicos). Ne pierdem în politețuri și apoi întrebarea maximă și cea mai importantă în zilele noastre:
Cu ce te ocupi?!
Toată presiunea actului social cade pe această întrebare.
Eu sunt scriitoare. Persoana respectivă se uită tâmp la mine, zice: aha…fain. Și a murit conversația. Mi se spune să nu zic „scriitoare” pentru că nu înseamnă multe lucruri. Să spun: „autor publicat”. Mi-a și crescut stima de sine până la Cosmos. Mie și la încă 10 trilioane de autori publicați.
Oameni buni, oricine poate fi autor publicat. Oricine. Nu e mare lucru. Scrii, publici, mesteci Or#$t.
De ce a fi autor publicat ar valora mai mult decât a fi scriitor?
Vă las pe voi să cădeți în păcatul superficialității și explicațiilor șmecheriei sociale răspunzând la această întrebare. Dacă aveți curaj și poftă de exprimare, puteți răspunde și în secțiunea de ”comment”.
Eu tare mult nu mă frământ pentru că sunt și autor publicat și mă educ ca în viitor să pot spune cu mândrie că sunt și scriitor, dar mă macin, când știu că sunt oameni înhămați la scris de Dumnezeu sau Univers, au har, talent dar nu sunt interesanți la evenimente sociale și nu sunt citiți ca alți „autori publicați”.
2. Totuși, cum scrie un scriitor?
În primul rând, atunci când sufletul și mintea mi s-au împăcat pe ce temă voi scrie, citesc 4-5 cărți scrise anterior de alții mai răsăriți pe tema respectivă. De la clasici până la contemporani, citesc, citesc, citesc.
În al doilea rând, pentru ca voi cititorii să vă simți „ca acasă” în povestea mea, fac cercetare. Orice poveste are un timp și spațiu. Cercetarea se axează pe ce ar fi posibil în acel cadru, cum s-ar comporta oamenii de atunci, ce ideologii ar avea, ce evenimente istorice, reale au avut loc într-un cadru similar. Pe scurt, refac mintal țesătura unei lumi deja existente.
Apoi, mă pun să scriu. Unele propoziții par să fie farmece rupte din haina Geniului, altele scrise de un copil de 4 ani. Învăț, în timp ce scriu povestea, să nu renunț la ea.
Nu e un proces sofisticat sau la fel de interesant ca un tutorial de make-up, dar, amintiți-vă să respectați când întâlniți un artist (actor, scriitor, pictor – Aviz amatorilor!) chinul interior, mintal și sufletesc prin care trece „amărâtul” acela ca să digere lumea în care mulți dintre noi trăim ca și cum ni se cuvine.
Multă sănătate!
P.S: Pentru pofticioșii de artă, vă recomand „Arta de a NU scrie un roman” de Jerome K. Jerome.