Nu vreau să mă trezesc…nu vreau să mă trezesc…nu vreau să mă trezesc… Lara stătea cu nasul înfundat în pernă. Refuza glasul Soarelui cald de afară ce o chema la încă o zi de muncă, jos din pat. Verifică timpul pe ecranul telefonului și plânse scurt.
Încă 5 minute și mă dau jos din pat…
Închise ochii și grăbi un somn care nu veni, în schimb se trezi cu o durere cruntă de cap. Se trase pe podea până în baie. Aruncă două palme de apă rece peste față și încercă să zâmbească în oglindă. Ieși din baie cu peria de dinți sfărmată în continuu de dantură și verifică situația fiecărui cont de pe net.
Nimic interesant. A început să îi scrie Katrinei un mesaj:
Neața…nu cred că ne mai vedem azi, am dormit rău și am mult de lucru.
Trimis. Citit.
Bună dimineața! 🌞 De ce nu ai dormit?
Primit. Citit.
Lara a fugit repede în baie să își clătească dantură, apoi răspunse la mesaj.
Am o vecină deasupra…A avut ceva tip la ea azi-noapte. Nu știu cum fac ăștia sex, dar scârțâia vreo 15 minute patul, îi vorbea ăsta ceva și ea gemea o dată și gata. Iar scârțâia patul. Deci ea gemea doar după ce el îi bolborosea ceva. Eu nu mai înțeleg nimic. Să-și schimbe naibii patul. Să se iubească pe covor.
Trimis…….Citit.
:)))))))))) mor, Lara, ești nebună. Poate îi zicea că o iubește.
Primit. Citit. Lasă-mă încolo, Katrina. Cine are orgasm la așa ceva? :))))))) Sigur vecina o să aibă o zi mai bună ca mine la lucru :))))
Trimis. Citit.
Îți iau dopuri de urechi :)))
Să fie roz fosforescent, te rog.
Lara a pus telefonul la o parte.
S-a speriat de Timp, apoi a reușit să fie gata de plecare în 15 minute.
Abia când a urcat în autobuz a avut timp să asimileze realitatea. Pe grupul comun, cu Thomas și Katrina, Thomas i-a trimis o poză. Era un bilet mototolit pe care scria un număr de telefon.
T: Lara, un tip de alaltăseară mi l-a lăsat la bar.
L: Sigur e pentru Katrina. Pas.
K: Nu e pentru mine, l-aș fi observat, și nu am văzut niciun tip drăguț.
T: E pt tine, Lara.
L: Nasol. Cum arăta?
K: :)))))
T: :)))) normal.
Autobuzul opri la semafor.
Lara își aruncă telefonul în geantă și se uită în jur. Erau încă vreo 15 oameni în autobuz; indiferent de vârstă aveau telefoanele sub nas, orbi la ce se întâmplă în jurul lor. Privirea ei se opri asupra unui băiat. El își ridică privirea din telefon, Lara se uită în altă parte. Apoi îl văzu cum se uită și el în jur, observă cum fiecare persoană era lipită de ecranul telefonului. Se stânjeni și își puse telefonul în buzunar. Lara se uită la el și zâmbi. Zâmbi și el.
Mai avea o stație de mers
Se gândi să aplaude brusc să vadă dacă va reacționa cineva. Apoi se răzgândi. Se coborî din autobuz și își verifică mesajele. Și Thomas, și Katrina insistau să se întâlnească cu autorul biletului. Trimise mesaj la numărul necunoscut. Deciseră să bea un suc după muncă.
Cu două ore înainte de întâlnire nu mai avea chef de nimic. Îi era silă și se simțea obosită crunt. A vrut să renunțe dar parcă și avea chef să stea pe scaun și să facă nimic. S-a întâlnit totuși cu autorul biletului. Când l-a văzut, s-a bucurat că are totuși toate membrele la locul lor. A încercat să fie amabilă și până au ajuns la un local, s-a gândit mereu dacă acesta este nivelul ei fizic.
S-a întristat puțin dar a dat vina pe oboseală.
Localul era drăguț. Avea ferestre mari, era un spațiu luminat. S-a așezat la masă. Băiatul a întrebat-o cum a fost la muncă.
-Am înțeles că lucrezi pe un proiect nou, scrii pentru ceva revistă?
-Da, e o rev–.
-Chestia asta cu revistele mi se pare super mișto. Am citit undeva că rata de…
Și Lara auzea bla, bla, bla, bla. La fiecare întrebare adresată ei, își răspundea el. 40 de minute de monolog. Ea nu avea oricum chef de povești dar faptul că o lăsa cu fiecare răspuns în aer, începea să o enerveze. Își roti ochii prin local și văzu la nici o masă distanță un bărbat destul de cunoscut. Încremeni. Era un local destul de stilat deci nu era de mirare să-l vadă aici. El o privi cu un zâmbet tăcut și apoi se uită la partenerul ei. Își coborî privirea amuzat și continuă discuția cu cei de la masa lui.
Lara se uită la băiatul din fața ei și acum îl studia din afară.
Îi auzea poveștile și îi păreau simplisite. Modul lui de a-i tăia vorba i se părea o grosolănie, acum. Gesturile lui vulgare. Aspectul lui fizic deplorabil. Furișă, din nou o privire la cealaltă masă și-l observă pe bărbat atent la ce se întâmplă între ea și băiat, o atenție de umor. Lara se enervă. Îi propuse băiatului să încheie discuția și să plece. Lara insistă să-și plătească băutura, se ridică de la masă și ieși prima. Mai merse câteva străzi cu băiatul, apoi se scuză și plecă spre casă.
Îi era ciudă. Voia să fie parte a eleganței din localul respectiv. Să se întrețină cu cei mai buni dintre cei mai buni. Dar ea nu era așa. Era o fată normală. Avea bun simț, avea stil. Știa că avea stil. Un stil decent. Bărbatul care se legă de ea la alergat, pe care îl întâlni uneori, în anumite circumstanțe era din altă lume. O lume superficială, agățată de aparențe, incapabilă să gândească și să simtă atât de profund ca ea. Era sigură de asta. Decise să nu se mai gândească la el, să-l disprețuiască și să-i ignore existența.
Și oamenii simpli au dreptul să fie pretențioși.
În noaptea aceea era liniște deplină. Nu răspunse prietenilor ei. Nu avea chef de povești. Stătu toată noaptea și se uită la tavan. Adormi spre dimineață. Trimise notificare la muncă. Va lucra de acasă. A primit ok-ul dar ziua următoare trebuia să fie devreme la birou pentru că aveau de decis design-ul pentru noul proiect.
Își petrecu ziua printre ațipeli, lucru, schimb de mesaje cu prietenii. Seara ieși să își cumpere pâine. Refuză să facă un duș. Avea să-și prindă părul sus, în coadă, mâine la birou și nu mai trebuia să se îngrijoreze de prospețimea părului. Adormi devreme.
Se trezi și mai devreme. Aruncă pe ea un tricou și blugi. Ridică părul sus în coadă. Regretă un pic că nu și-a spălat părul. Își aduse aminte de întâlnirea recentă, se enervă și nu-i mai păsa cum arată.
Tot reuși să întârzie 5 minute la muncă.
O colegă îi spuse să-și ia carnețelul și să o urmeze. Lara mergea după colega ei, cu ochii în carnet. Își notă câteva idei în fugă să nu o creadă șeful de echipă neimplicată, apoi se opri brusc ca să nu dea peste colega ei. Își ridică privirea. Șeful de echipă era deja împreună cu clientul în sală.
Clientul o inspectă cu o privire subtilă și îi zâmbi. Lara lăsă carnetul deznădăjduită pe masa de ședință și regretă enorm că nu avusese mai multă grijă la cum arată azi.
Bărbatul ce tot îi apărea în cale, fie la alergat, fie în club, fie într-un local la un date eșuat, stătea acum alături de șeful ei așteptând ca ea să le explice de ce cumpărătorii vor un site mai informal.
Lara se gândea că cel mai bine ar fi să nu se mai dea jos din pat o vreme. Să se retragă din viața ei „publică” deoarece încet, încet devenea o comedie tragică.