– Intrăm? Întrebă Lara.
-Da, hai; mormăi tânărul bărbat și deschise ușa. Intră el primul și apoi lăsă ușa să meargă încet spre chipul Larei.
Lara împinse ușa înapoi deschisă care se propti de cotul tânărului și îi provocă o durere paralizantă. Tânărul strânse din dinți și merse înăuntrul localului.
Manierele NU sunt de modă veche
Înăuntru, era o lumină roșie, ciudată, nici sexuală, nici psihedelică. Doar un bec roșu din comerț care pâlpâia nervos. Localul era aproape gol. Barmanul își dădu coate cu chelnerii și râse scurt la apariția cocoșului de oraș. Lara își lăsă privirea în podea, stânjenită.
-Unde vrei să stăm? O întrebă băiatul.
-Oriunde…e…gol…
El, încurajat de fanteziile sale, invocate de filme prost regizate alese. O masă pe colț. O canapea roșie se întindea de jurul-mprejurul mesei. Lara se târși pe lângă masă și se așeză pe canapea. A pus geanta și haina între ei. Chelnerul aduse meniurile.
-Bea orice, chiar, orice! Aplecat pe spate, băiatul gesticulă parcă îi cădeau banii din burtă.
Lara zâmbi, cât putu dintr-un dezgust. Se gândi câți bani are ea în portofel și se decise la un pahar de vin. El comandă un suc.
-Sunt cu mașina. Și se uită la ea lung.
-Da…bravo ție; scăpă printre buzele sarcastice ale Larei.
-Și? Ce ți-a spus Thomas despre mine?
-Doar de bine…
-Da, da, mi-a zis că ești bună. Nu a mințit, haha.
Lara înghiți în sec dar încercă să zâmbească.
-Mda…unu-i de bine, celălalt e bun, ne potrivim ce mai…
-Crezi? O privi iar, de sus în jos. Ce îți place să faci în timpul liber?
Mai că nu o plesni un râs tâmp pe Lara. Întrebare ruptă din cartea „Iubirea se face pe din doi…proști”.
-Ce face toată lumea…orice mă face să mă simt bine.
-Da? Și faci des asta? Râse iar scurt.
Nici respectul nu e de modă veche
Lara își roti ochii prin local și îi surprinse pe cei doi chelneri și barman uitându-se la ei ca la un spectacol. Așa și era. Barmanul dădea din cap, dezamăgit de performanța unui tovarăș din breaslă. Chelnerul le aduse băuturile și când așeză paharul în fața Larei îi șopti: Dacă vrei să scapi, ridică mâna. Lara zâmbi cu poftă și îi șopti: mersi, apreciez!
Băiatul nu observă scurta glumă pentru că își înfipse botul în suc imediat. Lara bău rapid din paharul de vin. Decise să preia controlul ca să își poată bea vinul liniștită.
-Ție ce îți place să faci? Văd că ai niște mușchi pe tine…
A fost de ajuns. Băiatul se aruncă într-o vorbărie despre procedurile sale de a fi „fit”, o pomeni pe ceva tipă de la sală ,descrise cu multe detalii ziua trecută de la sală și Lara mai avea un strop din vin.
-Mergem? Spuse Lara și bău și ultima picătură.
-Da, mergem. Băiatul chemă chelnerul și ceru nota.
Lara duse mâna la geantă, dar el o opri:
-Te rog, plătesc eu.
-Mulțumesc.
Nici sinceritatea nu e de modă veche
Chelnerul aduse nota și se retrase. Lara îl văzu pe băiat cum își tot măsoară portofelul, mestecă și apoi zice:
-N-ai 10 lei? Am numai bani mari…
-Cum să nu! Lara scoase 10 lei. El luă banii, apoi se ridică și merse la bar.
Lara decise să nu se uite deși știa ce face. Mai scoate el 5 lei și-și plătește consumația, iar banii lui mari rămân în fanteziile sale eșuate. Lara își luă haina pe ea, îi salută scurt pe chelneri și barman și ieși. Băiatul veni mulțumit în urma ei.
-Hai că te duc cu mașina acasă.
-Nu, mulțumesc. Vreau să mă plimb.
-Hai, tu. Te duc eu!
-Nu, mersi. Hai că mai am ceva de rezolvat. Pa!
Lara se întoarse rapid și plecă în cealaltă parte. El murmură ceva și plecă în treaba lui. Lara deschise telefonul și scrise un mesaj pentru Thomas: data viitoare vreau și cazierul judiciar. Apoi închise telefonul, îl vârî în geantă și încetini pasul. O dezamăgire amară îi umplu mintea, sufletul era de mult pustiu. Oare asta merit eu? Un mocofan? Se gândi cum se comportă ea la întâlnire. Nu avea ce să-și reproșeze. Își aduse aminte de bărbatul acela de pe marginea râului și se enervă. Mergea încruntată pe strada cu licurici de ploaie timidă și se întreba de ce își bate joc Universul de ea. Apoi se opri brusc. Era obosită. Oboseala cronică de a fi om printre ne-oameni. Se așeză pe o bancă, indiferentă la umezeala lemnului. Sări ca arsă, scoase un șervețel, îl așeză pe marginea băncii și luă loc din nou. Oftă adânc.
Care-i lecția pe care trebuie să o învăț?
Thomas îi răspunse la mesaj: El a zis că îi place de tine. Ce să îi zic?
Lara se uită tâmp la mesaj: Tommy, te-aș strânge de gât, prietene. Pas.
Thomas: Scuze! Măcar ai ieșit un pic și cu altcineva.
Decise să nu răspundă. Nu era vina lui Thomas. Era vina ei. Plictiseala ei se transforma în șanse date oricui. Nu era vorba că îi desconsidera pe alții. Pur și simplu, totul era despre a ști cine este și cui dăruia părți din Lara.
*care apare pe lângă tulpina principală și care nu rodește (dexonline)