Webdate.com, lovespace.com, meetyourbffnow, online dating și multe altele…

-Ce poate să fie „multe altele”? Lara își miji ochii spre ecranul mobilului ca mai apoi să se retragă stânjenită. Își continuă căutarea pe marele web.

Grupul gravidelor singure…Dumnezeule, nu.  Adolescentă și mamă…Bine că nu mai sunt adolescentă, haha. Glumă proastă, Lara. Să continuăm. Grupul de psihoterapie, Of, nu. Fanii serialului Revelation…Hopa. Degetele îi atinseră cu entuziasm touchscreen-ul. Dintrodată ecranul mobilului se blocă pentru o secundă ca să deschidă o altă fereastră.

–Hey, ți-ai făcut cont?

– Acum îmi fac.

–OMG, Lara! Să înceapă vânătoarea de bărbați! *wink wink* *inimă* *limbă scoasă*

Fereastra se comută. Apăru mesajul: Înscrie-te pe grupul nostru și primești a doua serie din Revelation gratis. Lara zâmbi larg și-și șopti: Încep să simt iubirea! În timp ce fereastra de chat zbârnâia întruna cu mesajele prietenei sale, Lara își asigură fericirea pentru încă trei nopți. Reveni la mesaje.

–Sunt drăguți băieți? Ai văzut ceva?

Lara deschise o nouă fereastră și oftă: Doamne, ce bine arată actorul ăsta. Comută pe mesaje:

-Sunt câțiva bunicei…

–Și? Nimic?

-Katri, nu ai vrea să-ți faci și tu cont, totuși?

–Ba da, nebuno, dar după ce vorbești tu cu primul *wink wink*

-Dar ce sunt eu? Market researcher?

-Ăsta e jobul tău, nu? *haha*

Lara închise telefonul și-l aruncă pe noptieră. Se învârti în pat până găsi poziția potrivită pentru melancolie și apoi oftă adânc. Telefonul îi chiui cu încă trei mesaje. Nu mai voia să citească nimic. Gândurile începură să-i vâjâie cu selecția de întâlniri eșuate și dorința aprinsă de a fi iubită așa cum au fost educate femeile de secole prin filmele cu actori superbi care fac totul la momentul potrivit, plus comedie, plus dramă, plus „fericiți până la adânci bătrâneți”. Se enervă pe propriile sale gânduri și se întinse iar după telefon. Katrina, prietena ei cu un trup de model dar prea cochetă să fie model, cu ochii ușor șterși de înțelepciune dar destul de deștepți să numere banii, cu părul lung și un chicot feminin îi scrise din nou:

–Nu te descumpăni, lucrurile astea durează, crede-mă. Ne vedem diseară să-mi povestești!

-Există extratereștri, Katri.

-OMG, Lara! Așa urâți sunt?!

 -Îți arăt diseară. *horror face*

Închise telefonul, iar și își ascunse capul sub pătură. Avea impresia că peștele ei, solitar într-un bol de acvariu o judecă din priviri. Parcă îi spunea:„măcar eu nu am pe nimeni pentru că le-aș mânca înotătoarele, dar tu? Ce scuză ai?”

Verifică ceasul. Încă patru ore până să-și vadă prietenii. Nu avea chef, dar în patru ore se pot întâmpla multe, mai puțin să-ți găsești sortitul pe un site. Oare să-și facă acel cont? Se uită la telefon dar oasele îi domneau deja în lene. Nu. Mai bine dormea puțin. Se strânse coș sub pătură și își strânse ochii închiși. Vidul rămas ici-colo pe sub pătură îi făcea pielea să tânjească după o îmbrățișare. Își plesni obrajii și sări din pat. Se apucă să facă flotări și genoflexiuni pe covorul aspru. Trebuie să arăt mai bine. Cauza numărul unu de ce nu am iubit! Trebuie să fiu slabă ca și Katri, să-mi pot lua colanți strâmți și gecuțe fine! Bărbații sunt animale sexuale, în primul rând, îți văd prima dată trupul și apoi…trupul! După 10 genoflexiuni, consideră că e destul. Nu se putea așeza în pat pentru că adrenalina îi înroși obrajii așa că decise să iasă afară. Îi luă patruzeci de minute să se îmbrace, câte zece minute pe criză de îmbrăcăminte ca mai apoi să arunce în două minute un jeans, un tricou și un cardigan. Aruncă totuși un lanț în jurul gâtului ca să se simtă mai specială și ieși din casă.

Zgomotul străzii, vuietul mașinilor, claxoanele și înjurăturile, oamenii care se chioreau în neant dar aveai impresia că se holbează la tine, totul era pur și simplu prea mult pentru starea ei nervoasă. Nu o dată se abținu să sară la gâtul vreunui nenorocit uman, trecător prin viață, la rândul lui cu diferite probleme. Când ajunse în cafenea, oftă lung și se trânti la masa ei obișnuită. Nu apucă să-și dezbrace cardiganul că Thomas, chelner vechi dar și amicul ei, apăru lângă cu meniul.

-Îl aduc din politețe, Lara, dar, te rog, ia ceva mai scump măcar de data asta!

-Jumătate din salariu îți este bacșiș, Tom, așa că, adu-mi, te rog, nimic până vine Katri! Îi zâmbi larg.

-Ești o nenorocită! Mormăi Tom.

-Nu, doar săracă.

Tom se uită în jur rapid, apoi se așeză ca pe ascuns lângă ea:

-Auzi, Katri se mai vede cu ăla din club?

Lara se uită în gol la meniu, încercând să identifice despre care dintre ei vorbește Thomas. Își ridică bărbia parcă trezită din visare și zâmbi scurt:

-Vedem azi. Habar nu am.

Tom se ridică cu un suspin și se întoarse la bar. Lara se uită lung după el. Thomas era ocupat să pregătească niște cocktail-uri și părea extrem de priceput la asta, dar Lara citea în ochii lui gânduri de nemulțumire și freamăt, așa cum simțea și ea. Katri era o proastă. Thomas o plăcea de cel puțin trei ani, dar ea prefera să iasă cu bărbați scurți în minte, cu buzunare enorme dar nu de binecuvântare ci de bani, cel puțin asta reproșa Thomas mereu. Uneori, Lara îi dădea dreptate. Nu știa sigur dacă o durea sufletul pentru ea sau pentru amândoi. Se uită în jurul barului și prin cafenea. Cupluri. Bărbații aveau fețele lungi și ochii în căutare de ceva interesant, femeile o resemnare, ceea ce însemna că erau de multișor împreună. Alte cupluri; la prima sau a doua întâlnire – pentru că erau prea atenți să nu gafeze, prea politicoși ca să impresioneze. Un grup de prieteni, ceva reuniune plictisitoare. Măcar știa că prietenii ei sunt mai amuzanți. Își așeză cotul pe masă și-și trânti obrazul în palmă. În secunda următoare își redresă poziția pentru că știa că arată ca o situație tristă și bărbaților nu le plac situațiile triste. Apoi își reveni și se așeză fix așa cum voia ea, pentru că oricum bărbații nu o plăceau. Stătu două minute așa, pierdută în gânduri, apoi îi făcu semn lui Thomas. Băiatul veni cu o față posacă.

-Chelner, să începem cu vin! Lara zâmbi șmecherește.

-Lara, ești bine? Tom se uită îngrijorat la ea.

Lara îl prinse de șorț și-l trase mai aproape:

-Ascultă-mă bine, băiete! Dacă nu plec de aici măcar pe jumătate beată, s-ar putea să mă înec în acvariu când ajung acasă!

-Aa…e o urgență, să-nțeleg! Tom se îndreptă de spate lămurit.

-Make it rain, make it rain, baby! Lara vorbi pe un ton de gangster și afișă o mină încruntată.

Tom se învârti pe câlcâie și merse ață spre bar. Șopti ceva colegului său și plecă la alte mese.

Ușa cafenelei se deschise și un parfum amețitor, ceva brand al cărui nume Lara nu-l reținea nicicum, o izbi peste nas. Se întoarse spre ușă cu un zâmbet cochet și ridică mâna gentil în aer:

-Yuhuuu!

-Ești deja aici?! Katrina veni hotărâtă spre masă și o sărută pe Lara pe obraji. Își dădu geaca fină jos, o așeză frumos în cuier, desigur pe brațul cel mai de sus ca să-și poată întinde fesele strânse în blugi și apoi zâmbi dulce cafenelei. Se așeză pe scaunul din fața Larei.

-Da, dragă, am venit să încălzesc locul pentru tine.

Thomas apăru numaidecât cu vinul Larei. Îl așeză tacticos pe masă, cu ochii pe Katrina.

-Vai, Tommy, mie de ce nu mi-ai adus?! Se plânse Katri.

Lara oftă.

-Nu vreau să te aștept până să beau asta, Katri!

-Acum îți aduc! Thomas dispăru servil.

Katrina se uită la paharul Larei.

-Nici să nu te gândești, fato! Glumi Lara. Am nevoie de ăsta!

-Hai că povestim! Să-mi aducă și mie!

Thomas reveni cu un pahar de vin pentru Katrina.

-Mulțumesc, ești un scump!

Thomas zâmbi și se scuză; avea mult de muncă. Fetele ciocniră paharele și gustară din vin. Lara așeză paharul pe masă și oftă. Katrina se apropie mai mult de ea:

-Deci? Cum e cu site-ul acela? Ceva noutăți?

-…trebuie să-ți mărturisesc că…

-Că…?!

-Nu mi-am făcut cont.

Katrina se dădu în spate, își ridică mâinile în aer, pufăi, apoi se calmă:

-..știu, știu de ce, dar…nu crezi că ar trebui să încerci?

-…nu e chiar atât de rea situația…încă nu am văzut toate sex shop-urile din oraș! Au început să râdă amândouă, nu știau dacă de tristețe sau chiar era bună gluma. Thomas veni grăbit la masă:

-Mai încet!

-Haha! Lara continuă să râdă. Auzi, când ieși din tură?

-Mai am o oră.

-Te așteptăm! Katrina zâmbi larg.

Thomas încuviință și apoi se pierdu iar printre mese. Se lăsa seara și localul devenea ticsit de oameni. Lara reveni la discuția cu prietena ei:

-Tu? Mai ești cu…avea un nume…

-Normal că avea un nume, Lara…nu fi rea.

-Și totuși…ai spus avea…

-Nu m-a mai sunat de o săptămână…

-Și tu l-ai sunat?

-Da, i-am trimis mesaj.

-Și nu ți-a răspuns?

Lara sorbi din vin.

-Când taci ești și mai rea, Lara!

-Auzi, te-ai culcat deja cu el…

– …

Lara sorbi iar din vin. Aștepta, cu sinceritate, ca prietena ei să-și dea seama singură dar parcă un motoraș acolo, din creierul fetei refuza realitatea.

-…trebuie să înțelegi. Există două tipuri de relații, între un bărbat și o femeie care sunt atrași fizic unul de celălalt. Ok, hai trei tipuri.

-Of, nu…

-Ba da, ascultă-mă.

-…cunosc filosofia!

-Nu, cunoști practica. E o diferență!

-Bine, hai, spune-mi, marele Guru! Katrina își pufăi obrajii ascultătoare.

-Prima relație: love. Rară, de basm, excepție, atemporală, să ne ferească Domnul de ea.

-Amin!

-A doua relație: Prieteni cu un bonus inclus, sex. Preferata bărbaților, dar poate fi și preferata noastră, dacă suntem conștiente de ea și raționalizăm: avem nevoie de sex, e ok, suntem oameni și noi, femeile.

-E ok, știu, știu…

-Nu știi, Katrina, dacă nu poți face diferența dintre un bărbat de relație serioasă și unul de sex! Ei asta fac, așa pun etichetă!

-Lara, au și ei suflet, și emoții!

-Desigur, care pornesc de la un capăt! A treia relație: nimic! Am fost foarte des acolo, nu merge acolo, e un loc întunecat, unde doar oamenii puternici și nebuni pot să stea!

-Adică tu.

-Adică eu.

Au ridicat amândouă paharele, au ciocnit cu un gust amar pentru nebunie și apoi au cerut un alt rând lui Thomas. De data asta se alătură și Thomas la masă. Își aduse din oficiu o bere și se așeză obosit pe scaun. Lara își trânti paharul de al lui și băură ei doi ca și camarazi de suferință.

-Thomas, spune-mi, Lara are dreptate în legătură cu voi bărbații?

Thomas înghiți în sec.

– La ce folos dacă tot singură e…

Lara trase aer adânc în piept. Nu mai avea putere nici să înjure. Era ok, totul va fi ok, își spunea de ceva vreme. Încercă să râdă.

-Deobicei așa ajung femeile care înțeleg bărbații. Ia, spune, Tommy, tu cum ești?

Thomas îi aruncă o privire acidă. Lara zâmbi larg:

-Exact, scumpule. Îi bătuci obrazul jucăuș. Hai să revenim la Katrina. Omul disco nu a sunat-o de o săptămână!

-Dă-l naibii, e alt prost; murmură Thomas.

-O concluzie fantastică! Lara zâmbi.

-…când ajung azi acasă, îi șterg numărul, îi dau block, e treaba lui.

-Foarte bine.

-Lara vrea să încerce online dating, Thomas…; Katrina zâmbi șireată parcă ar spune un secret.

-Ascultă-mă, Lara, nu are rost, e plin de proști și oameni ciudați, afirmă Thomas hotărât.

-Știi ce? Am observat că online dating-ul e perceput, de fapt, diferit. Fetele caută acolo un suflet-pereche, un prinț, bărbații…o plăcere fizică, fără costuri extra.

-Cam așa…; confirmă Thomas.

-Off, Thomas, nu o mai încuraja și tu! Sigur există și oameni de treabă, acolo!

Lara și Thomas vorbiră deodată:

-Nu!

Discuțiile începeau deja să fie fumate și după încă o jumătate de oră de alcool, un sfert de liniște și două minute de ridicat de pe scaune, au ieșit toți trei din local.

-Tom, du-o pe Katrina acasă.

-Hai mergem toți trei! Katrina era cea mai amețită dintre ei.

-Eu sunt ok. Mergeți voi doi. Îl bătu pe umăr pe Thomas și se îndepărtă. Se mai întoarse o dată să le facă semn cu mâna și plecă.

Era după miezul nopții și destul de răcoare, dar nu avea chef de taxi. Nu stătea departe și simțea nevoia de o plimbare. Mergea destul de înfiptă când observă, de fapt ce se întâmplă în jurul ei. Liniștea aceea a nopții, adâncă, deranjată doar de un foșnet sau un glas șoptit, apariția bruscă a unor oameni amestecată cu luminile felinarelor, un peisaj demn de un film romantic dar dramatic. Pulsul îi ridică inima până în gât și păși mai grăbită. Când a ajuns acasă și-a dat seama că nu a mai beneficiat de plimbarea aceea. A deschis ușa clădirii cu tristețe și mai că nu s-a cățărat pe scările ce duceau la apartamentul ei micuț. A mai deschis o ușă, s-a trântit în holul apartamentului și a rămas acolo. S-a cocoțat până la clanță să blocheze ușa și apoi a revenit la poziția de om distrus. Peștele o privea insistent din acvariu. Incredibil. Se ridică, se desculță, se spălă pe mâini și se apropie de bol. Peștele începu să înoate în cercuri. O recunoscu. Îi era foame. După ce îl hrăni, se retrase pe canapea, hotărâtă să se arunce într-o depresie lungă. Îi sună telefonul. Era mama ei. E mai rău dacă nu răspunzi.

-Te-am sunat toată seara! Ești bine?

-…eram cu Tommy și Katrina, la povești…știi cum e…

-Bine, dragă, e bine că mai ieși și tu din casă. Vii acasă în weekend?

-Să văd…s-ar putea să am mult de lucru…

-Bine, să ne anunți pentru că noi avem bilete la un spa și să știm dacă să-ți las ceva de mâncare sau…

-Ok, mamă, plecați liniștiți. Distracție plăcută!

-Îți trimit poze. Te pup!

-Și eu…

Perfect. Părinții se distrează mai bine ca odraslele. Își aruncă telefonul în celălalt colț al canapelei. Azi voia să fie rebelă. Nu își schimbă hainele ci adormi cu cele de oraș, pe ea, acoperită ca un bețiv doar cu pătura de pe canapea. Telefonul i se aprinse cu un licăr scurt. Mesaj. Refuză să-l citească. Adormi în scurt timp.

Mi-am imaginat iar cum s-ar desfășura povestea ideală, pe undeva după ce aș obține sau aș fi aproape să obțin victorie în carieră, s-ar așeza astrele și m-aș și îndrăgosti. Ah, nu, nu e corect, am tot spus asta, rectific: s-ar îndrăgosti de mine. Cine? Am o listă întreagă de bărbați. Oricare dintre ei ar vrea. Sunt ok și cu numărul 1 și cu numărul 5.

Probabil că aș fi rea și în povestea aceasta Katrina s-ar îndrăgosti de Thomas care ar pune-o cu botul pe labe o vreme și după ce Katrina nu ar mai fi atât de…simplă în gândire, ei doi ar trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Dar prima dată, eu.

M-am trezit de dimineață cu povestea aceasta foarte bine pusă la punct. Mi-am amintit paharele băute cu Katrina și am căzut iar lată pe pernă. E sâmbătă. Nu am niciun motiv să mă dau jos din pat. Verific ceasul. Ora 8. Prea devreme. Am început să mă gândesc la Thomas și Katrina. Pentru binele lui Thomas speram să fi reușit să doarmă împreună. Binele prietenilor întotdeauna primează. Dar eram și puțin invidioasă. Cum ar fi fost să mă trezesc eu dimineața în brațele cuiva care să mă dorească așa cum Thomas o dorea pe Katrina de mai bine de trei ani? Întrebarea retorică mi-a lăsat un gust îngrozitor de amar așa că m-am ridicat din pat hotărâtă să fiu tristă întreaga zi. Mi-am luat țoalele de sport, m-am spălat și am ieșit la alergat. Știam câteva străzi liniștite, un pod ce ducea într-o mică pădure care ieșea în parcul central. Câteva ture de alergat în liniștea aceea vor fi perfecte. Poate și un urlet de frustrare.

Când am început să alerg am aflat că săracul corp al meu încă era îndoit în două de la vin dar picioarele ar fi alergat „to the moon and back”. Am compromis ficatul și am continuat să alerg ușor. Nu eram singura la alergat. În zona cu locuințe era inutil să speri că ai fi singur. Mai mult am fugit de nebună până la pod să mă asigur că ies din raza celor vii. Simțeam cum mă ține junghiul dintr-o parte să alerg glorios spre „fără celulită”, spre „fese de model”. Aproape gâfâiam. Eram pe punctul de a renunța când pe lângă mine au trecut, alergând, două fete. Alergau parcă pluteau. Cu siguranță au băut și ele cu o noapte înainte. Un cocktail cu puțin alcool și apoi dimineața apă cu lămâie. Am început să râd de una singură. Erau genul de fete care și după patruzeci de minute de alergat tot arătau fresh. Eu aveam zece minute la activ și eram foarte aproape de un telefon la urgențe. Am ajuns la pod și m-am oprit. Mi-am trântit brațele de balustrada pietruită ca să mă uit în apa înverzită ce stătea să sece. Aerul era proaspăt. Soarele străpungea frunzele vii ale copacilor. Am coborât pe malul apei și m-am trântit pe iarbă. Îmi aduceam aminte sfaturile din fitness: „să nu te oprești brusc din alergat”, „mintea cedează mai repede ca și corpul”, „trebuie să te auto-depășești”. Mda…m-am autodepășit. Înainte eram un copil cu speranțe, acum eram o femeie cu multe minusuri. M-am autodepășit pe contrasens. Am auzit pași pe pod dar nu m-am sinchisit să mă uit sau să iau o poziție mai decentă. Eram aruncată în iarbă și îmi plăcea reîntoarcerea la starea mea animalică. Am auzit ceva șoapte și două voci feminine:

-Uită-te la ea, săraca. O fi leșinat?

-Doamne, cum arată!

Și chicoteli.

-Oare să vedem dacă e ok?

-Of, cui îi pasă?!

Și iar chicoteli.

Am ridicat mâna spre pod, cu ochii în frunzele copacilor. Toate degetele mi s-au strâns în pumn, mai puțin unul. Cel din mijloc.

-Nesimțita…

-…

Au mai strigat ceva, dar îmi era prea lene să aud. Și după cum alergau știam că sunt cele două femei fantastice. Ce le lipsea lor? Inteligență? De parcă ajută cuiva inteligența. Mie nu. Pașii fetelor fantastice se auzeau tot mai stins. Mai existau ceva sunete de fundal pe care refuzam să le gândesc. Cât o fi ceasul?

– Pari ok, poate puțin deshidrată. Vrei să bei apă din lac?

O voce de bărbat. Joasă, calmă, sexy. Se auzea cu un ecou stins de parcă venea de pe pod. M-am ridicat în coate și m-am uitat în jur.

Uite-l. Ca un zeu sculptat, cu ochii inteligenți dar batjocoritori, cu o mutră superioară. Mi-am ridicat din nou mâna. A început să râdă.

-Am înțeles. Am plecat!

Cu un zâmbet plin de bunăstare și-a continuat alergarea. M-am uitat după el, apoi m-am trântit iar în iarbă. Zâmbeam ca o naivă feminină. Pe pământ auzeam: bum-bum-bum-bum. Mi-a crescut pulsul inimii instant. Era timpul să alerg înapoi acasă înainte să mă fac iar de rușine.

Și când am ajuns acasă tot zâmbeam. Mi-am verificat telefonul. Niciun semn de la Katrina sau Thomas. M-am aruncat în duș tot zâmbind. Ai naibii fluturi în stomac.

Pe când am ieșit din duș eram, din nou, în starea mea naturală: Mohorâtă.

I-am trimis un mesaj Katrinei. Și unul lui Thomas.

Katrina: Sunt la o prietenă, la piscină. XoXo.

Thomas: Sunt rupt, Lara. Am băut ca un porc și până luni când intru la muncă, o să beau în continuare. Te aștept luni la cafea. Pa!

Hmmm…povestea mea ideală nu se contura nicicum.