– Ce frumos e afară, și tu ai vrut să stai acasă, Lara! Aproape că urlă Katrina printre mușcăturile din prăjitura glazurată cumpărată la pachet. Lara se cocoță pe leagănul din parc și oftă. Era prea ocupată cu broscuța glazurată ca să îi dea o replică prietenei sale.
Katrina se așeză lângă ea și pentru câteva minute bune au tăcut. Soarele era domol, nu fierbinte ci îmbietor. Era pustiu în jurul lor. O după-masă de duminică, într-un parc.
-Nu mai am chef să încerc. Am obosit. Gata. Spuse dintrodată Lara, cu un ton filosofic.
-Ce vorbești? Katrina se uită încruntată la ea.
-Întâlnirile sunt o prostie. Inutile. Îți trebuie alt context ca să întâlnești pe cineva ok, un loc de muncă, un party, prieteni din prieteni…ceva de genul. Întâlnirile sunt degeaba.
-Poate pentru tine?! Încercă pe un ton ferit Katrina.
-Poftim? Adică mă faci ciudată? Mă faci inadaptată? Se răni Lara în amorul propriu dar în secunda următoare au început să râdă cu poftă. Auzi, tocmai asta zic. Întâlnirile nu funcționează pentru mine. Nu.
Au tăcut, din nou pentru câteva minute.
Katrina își termină prăjitura și vorbi:
-Tipul cu care ies acum are un prieten. E de treabă. Simpatic, drăguțel.
-Oh nu, te rog, înseamnă că e nefericit în aparențe. Tu ai o viziune estetică tare slabă, Katrina.
– Poftim? Ce? Tipul cu care ies acum nu e fain? Katrina săltă din leagăn.
Lara își aplecă umerii și se strâmbă:
-Păi…e, dacă așa îți place ție…Nu, eu nu…știi…
-Offff! Katrina se așeză iar în leagăn și-l trimise într-un balans furios. Hai să ieșim toți patru. Măcar ne distrăm noi două dacă nu iese ok.
Lara mustăci:
-Nu poți să-mi trimiți înainte profilul lui de Facebook, cazierul, recomandări și dosarul medical?
Katrina începu să râdă:
-Ești nebună, nu-ți trimit nimic.
-O să iasă rău, dar mergem ca să îți demonstrez ție că eu, Lara, subsemnata NU funcționez așa!
-Bine, bine, hai.
Peste patru zile în care Lara s-a răzgândit de milioane de ori, au ieșit, totuși, la o întâlnire-n patru. Lara a decis să se comporte civilizat. Pe drum Katrina îi povesti că nu-l cunoaște nici ea pe prietenul tipului cu care se vede ea dar dacă iubitul ei e drăguț, cu siguranță și prietenul lui e arătos. Lara, cunoscându-și destinul, râdea cu poftă și îl invocă pe Prințul Broscoi. Așa că, în momentul în care cei doi tipi s-au apropiat de ele, Lara aproape că tuși de râs. Katrina o luă deoparte și s-au retras împreună în față la o reclamă afișată pe peretele unei clădiri ca să râdă liniștite.
Lara se întoarse spre băieți:
-Scuze, băieți, dar reclama asta e atât de…slab făcută…vedeți…e…
-Da….uită-te ce…font…..stupid au folosit…; Katrina reuși să se abțină și veni spre partenerul ei.
Băieții se uitară confuzi unul la celălalt dar au decis să le ignore. Katrina preluă conversația:
-Lara, el e Avram!
-Încântată! Lara dădu mâna sănătos cu partenerul Katrinei.
-Salut, mi-a tot povestit Katrina despre tine; răspunse Avram amabil.
-Da…sper că de bine…; zâmbi Lara.
-El e Jorj, un prieten bun; Avram își prezentă tovarășul.
Lara zâmbi deși încercă să nu-l încurajeze pe Jorj sub nicio formă.
-Mergem?! Întrebă Katrina.
Se porniră toți spre un restaurant din apropiere.
Katrina și Avram mergeau înainte mână-n mână, iar Lara urma cu Jorj. Menținea o distanță amiabilă între ea și Jorj. Deși avea corpul subțire și o mutră simpatică, Lara simțea că ceva nu e ok cu acest băiat. Părea că încearcă prea mult să fie încrezător și tot drumul spre restaurant a scos două răspunsuri seci.
Era băiat rău, cel puțin în mintea lui.
În sfârșit, s-au așezat la masă, Katrina și Avram pe o parte și Lara lângă Jorj. Chelnerul aduse două meniuri. Katrina și Avram se uitau împreună, iar Jorj luă celălalt meniu pentru el. Se uită la Lara și mormăi:
-Vrei să te uiți?
Pe Lara o scărpina binișor limba dar se abținu. În mintea ei răspunse nu, nu, de ce să mă uit la meniu, e ok, visez meniuri noaptea și știu exact ce vreau de acu trei luni… Dar zâmbi frumos:
-Alege, tu, și mă uit și eu, Mă decid tare greu…
Jorj dădu din umeri. Chelnerul veni înapoi repejor și Lara abia reuși să întoarcă două pagini. Se lăsă păgubașă și ceru o limonadă.
Katrina trimitea mesaje lui Avram pe sub masă. Își zâmbeau și trimiteau ocheade. Lara se simțea din ce în ce mai prost. Jorj stătea ca stâlpul lângă ea, fără să încerce vreo conversație.
Într-un sfârșit îi spuse lui Avram:
-Mai ai țigări, mă?
-Mi-am luat ieri două pachete. Mă așa le-am fumat.
-Vai, urăsc când fumezi, suspină Katrina.
-Mă, săptămâna asta m-am rupt la lucru, am fumat un pachet pe zi! afirmă Jorj. Mai o pauză, le bag, două-trei. Trebuie să iau un cartuș întreg.
Lara se uită după chelner și zâmbi văzându-l cu tava. Îi mulțumi gingaș pentru limonadă și începu să învârtă paiul printre cuburile de gheață. Katrina îi dădu un picior pe sub masă și îi făcu semn să vorbească și ea.
Avram continuă discuția:
-Eu m-aș lăsa de ele….dar, așa bună e o țigară după sex. Și o prinse pe Katrina de după gât și râse. Katrina forță un râs.
Lara încercă și ea să râdă:
-Da…haha….și un pic de cancer…după…sex…, doar mormăi văzând ochii deranjați ai lui Avram și simțind piciorul în gambă al lui Katrina.
-Eu nu vreau să mă las, dacă mă simt bine, fumez, ce naiba…
-Mhm…mormăi Lara.
Avram îi zâmbi:
-Lara? Nu zici nimic, ești tare tăcută. Katrina mi-a zis că ești mai nebunatică așa…sau ești timidă acum?
Lara se uită la toți trei pe rând:
– Eu nu fumez…și nici nu aș promova fumatul…așa că…aștept să treceți la alt subiect…și vă zic și eu…
-Dar ce? Ai vreo problemă că fumez? Care e șusta? Sunt mai fraier dacă fumez, sau ce? Te crezi cool că porți brățările alea cu pandantive? izbucni Jorj și se aranjă cu fața spre Lara. Îi atinse încheietura cu brățara să o dea la o parte.
Lara își trase mâna și spuse:
-Fă, dragă, ce vrei…fumează, nu mă interesează, eu nu am nimic de zis despre fumat. Cred că tu ai o problemă…și nu cu fumatul.
-Auzi? Tu ce te crezi așa șmecheră?! comentă rapid Jorj.
Avram interveni:
-Hai să ne calmăm…despre ce vrei să discutăm, Lara?
-Orice, nu am…discutați ce vreți, dacă am ceva de spus, spun.
Jorj pufăi și-și trânti șervețelul de masă.
-Ok; Lara își scoase portofelul, plăti limonada și spuse: eu trebuie să plec, mă scuzați. Ne auzim, Katrina.
-Eu vreau să plec! zise Jorj.
Katrina interveni:
-Hai că plecăm toți…Avram, plătește tu, noi vă așteptăm afară. Katrina se ridică și ieși după Lara afară. Lara oftă și îi zâmbi calmă:
-Katrina…eu mai bine plec. E ridicol deja.
-Stai să iasă, să-l saluți pe Avram măcar.
Ieșiră și băieții. Avram se uita nedumerit la fete.
-Mă bucur că te-am cunoscut, Avram…ne mai vedem; încercă Lara.
Avram îi zâmbi, dar Jorj îl trase la o parte. Merseră câțiva pași mai departe. Începură să gesticuleze și Jorj părea destul de nervos. Avram reveni lângă ele și Jorj plecă. Avram încercă să zâmbească:
-Hai să mergem cu taxi toți trei. Chemă un taxi.
Lara și Katrina au urcat în spate, iar Avram în față. Era o liniște ciudată între ei. Lara se simți vinovată așa că încercă să remedieze situația:
– Avram…scuză-mă…nu am nimic cu prietenul tău.
-E ok, nu te îngrijora.
Au lăsat-o pe Lara acasă, apoi au mers la Katrina. Lara se aruncă pe canapea și se holbă în tavan minute lungi. Apoi începu să râdă gălăgios: VECI PURURI AMIN NEVER NEVER nu mai ies așa la date. Ce a fost asta? Ce nebun, ce nebun…
După ce îi trecu râsul, începu să regrete jumătatea de limonadă lăsată în pahar.
Merse în bucătărie să își prepare o limonadă.
Spre seară primi un telefon de la Katrina. Jorj era ofticat pentru că Avram îi prezentă o așa tipă cu impresii și fițe care se crede superioară. Lara se amuză, apoi o anunță pe Katrina că iese cu nebuni. Nu era furioasă, era doar consternată de ce specimene există. Au decis să se vadă ziua următoare la bar la Thomas și să râdă de întâlnirea-n patru.
Peste încă trei zile, Katrina îi trimise o captură din conversația purtată cu Alyssia, o prietenă comună. Jorj o cunoscu pe Alyssia care era o fată frumușică. Nu ducea lipsă de pretendenți. Jorj se prezentă la ușa ei cu un buchet mare de flori. Alyssia îi spuse Larei că Jorj e un tip super simpatic, romantic și inimos.
Lara își dădu trei palme peste cap într-o zi, uimită de Alyssia. Nu îi spuse despre întâlnirea ei cu Jorj și o rugă și pe Katrina să tacă.
-Dar Alyssia e mai faină ca mine!!!! Ce e cu ea!!! Lara gesticula în barul lui Thomas, încă în șoc.
-Dar Jorj nu e așa rău, tu! spuse Katrina.
-Thomas, am impresii?! Lara se enervă.
-Tu, nu. Dar ești deșteaptă…
-Trebuia să fii mai drăguță, Lara. Trebuia să zici două chestii despre fumat, atât! Neutre! exclamă Katrina.
-Trebuie ca TU să nu te mai întâlnești cu toți idioții! Și mai mult, să te abții de la a-mi rezolva mie viața! Capisci?!
-Gata! Frână! Thomas își ridică mâinile în aer. A trecut!
Katrina se uită supărată în paharul de vin, apoi bolborosi:
-Alyssia e deja speriată de el….zice că o așteaptă în fața blocului și când nu vrea să-l vadă…
– Dă-mi vin, Thomas, mă prăpădesc naibii pe lumea asta! exclamă Lara binedispusă. E rău de tot să ai dreptate!
Thomas începu să râdă și Katrina zâmbi:
-E chiar ciudat tipul!
-Amin!